Cel Mai Urât Dintre Pământeni- Îndrăgostit

Parcă nu-mi vine să cred cât de frumoasă este Şi-atât de prietenoasă de zici că-i ruptă dintr-o poveste Dar ea este reală şi nu doar în gândul meu Ci şi în sulfet unde o port cu drag mai mereu Simt că-nnebunesc ziceam că n-o să mă mai îndrăgostesc Dar este evident că mi se-ntâmplă ce nu vreau să mai păţesc Iubirea mi-e himeră dar în acelaşi timp şi paradis De nu mai ştiu când e realitate şi cand este vis Iubesc să vorbesc despre iubire dar urăsc sentimentul Fiindcă-mi consumă existenţa începând cu prezentul Ziceam că vreau un lac cu nuferi nicidecum o iubită Adică eu caut persoana care să-mi dea inspiraţie infinită Nu-mi pasă cum arată chiar nu judec după aspect În faţa acestei iluzii trecătoare sunt indiferent Am rămas de luni de zile fără aripi le-am rupt de bunăvoie Ca Lucifer le-am socotit inutile deci nu mai aveam nevoie Sper ca ea să mai aibă aripi ziua să pribegească pe nori Şi la apusul soarelui să ne prefacem muritori M-am săturat de serile în care mă uitam la lună Şi aşteptam să-mi vină şi mie o perioadă mai bună Mă aşteptam să mă placă lumea Nu să vrea să mă schimbe iar Deci să n-ai pretenţii de la cei din jurul tău Că-i în zadar