Cel Mai Urât Dintre Pământeni- Defect impersonal

Sinceritatea unui om e-n general reflexia sa Fie din oglindă fie-n ochii altora Nu mă ascund nu pot nu am ce ascunde Dacă aş avea aş fi ca o carte cu pagini rupte Mă pierd prin mulţime în fine Pe nicăieri nu-i loc de mine Oricât alerg indiferent pe unde trec Aleg să renunţ să mai încerc Cum să pot simţi vreodată că ajung la stele Când totul se degradează în mâinile mele Sunt sătul s-aduc oameni Pe calea cea bună împotriva voinţei lor Da' nici să se îngroape-n vicii şi între ei Nu pot să-i las că n-aş mai fi de ajutor Deşi-s şi eu un simplu trecător Şi încerc să combat prin exemplu manipularea maselor Dar nu-s luat în serios şi-s văzut drept un ciudat Că-s oaia neagră din turmă şi nu mă las influenţat Nu-s consumator din ce se promovează Şi-s dat de-o parte că pentru mine nu primează Instinctul şi toleranţa pentru anormalitate Nu-mi plac influenţele nici din occident şi nici din state Oricum sunt pe departe de a fi perfect Că de aş fi nu m-aş plânge de-orice defect Pe care nu-l posed dar îl tot văd în jur Nu am creionul necesar să desenez un alt contur Sunt cel mai critic, ce să spun Da' n-am nimic cu nimeni, doar cu mine că nu-s bun Şi-mi tot repet să mă las că n-am talent Că nu am voce nu am suport şi degeaba aştept Să vină tot când ceea ce dau e natural din suflet Dacă n-aş face asta ar fi zgomot, n-ar fi sunet Cel mai mare război de când e lumea E purtat de sufletul şi raţiunea Oricărui om ce se crede înăutru-i Un Dumnezeu în lumea lui