Strada mea

Ca din întâmplare, în oraşul trist E o stradă unde încă mai exist Casele de cretă poată insomnii Şi câte-o lunetă după draperii De la băcănie până la şosea Fiecare casă poartă taina sa Când zăvoare grele porţile închid Ascunzând un murmur dincolo de zid Prin reverbeaţii somnul le-mpresoară Streşinile toate urcă şi coboară Peste ziduri 'nalte, peste ziduri reci Respirând mirate paşii tăi când treci Și din întâmplare, în oraşul trist Pe o stradă unde încă mai exist Pleoapa înserării va mai lăcrima Picurându-ți pașii pe inima mea