Umbra

Azi port pe umeri umbra unui nor Pe care niște corbi coboară Și nu mai râd atâta de ușor Nu mă mai bucur ca odinioară Și mă despart mereu de acest trup Mă-nstrăinez de acest suflet Iar zilele eu în bucați le rup Și le arunc pe-al vântului răsuflet Eu lumea asta o cunosc oricum Iar ziua cea de mâine nu mi-i nouă Azi sunt tăcut ca praful de pe drum Ce-i ciuruit de stropii care-l plouă Eu lumea asta o cunosc oricum Iar ziua cea de mâine nu mi-i nouă Azi sunt tăcut ca praful de pe drum Ce-i ciuruit de stropii care-l plouă Și către unde pasul să-l mai port Și ce aștept pe cine să mai caut Sunt ferecat ca gura unui mort Dar țin în mâini al amintirii flaut Clipa e mută cerul vieții orb Fără de vise și nădejdi și fapte Și mi-e târziu ca zborul unui corb Ce negru se-adâncește către noapte Eu lumea asta o cunosc oricum Iar ziua cea de mâine nu mi-i nouă Azi sunt tăcut ca praful de pe drum Ce-i ciuruit de stropii care-l plouă Eu lumea asta o cunosc oricum Iar ziua cea de mâine nu mi-i nouă Azi sunt tăcut ca praful de pe drum Ce-i ciuruit de stropii care-l plouă