Scrisoare către-al meu frate

Sunt trist și sufletul-mi plânge pe ascuns, Mă doare inima și ochii de atâta plâns, Am încercat să uit, să mi se pară totul clar, Să uit un pic, măi frate, că ai plecat spre-un alt hotar, De unde nimeni nu mai vine niciodată, (Niciodată) Te-ai dus aproape când mi se năștea prima fată, N-ai cunoscut prea multe bucurii și nici lumina Unei familii iubitoare și poate și-asta-mi este vina Că mi te văd în față, așa de slab și supărat, (Ohhhhh) Luptându-te cu greul, cu grijile, neîncetat. Regret acum, mă doare și mi-e frică tot mereu, (Mă doare și mi-e frică) C-ai să mă pedepsești mai înainte chiar de Dumnezeu (Dumnezeu) Nu am făcut destul, nu te-am crezut îndeajuns Când apelai la mine să te-ajut și mi te-ai plâns Nu m-am sacrificat pe mine și al meu avut Să vă trimit din sărăcia mea, să vă ajut Pe tine, frate scump, și mama noastră cea bătrână, Să fi luptat cu greul ca-n trecut, mână în mână, Și-acum sunt pustiit și fără de odihnă, Nu pot să dorm, să cuget, să muncesc în tihnă Că mi te văd în față, așa de slab și supărat, (Ohhhhh) Luptându-te cu greul, cu grijile, neîncetat. Regret acum, mă doare și mi-e frică tot mereu, (Mă doare și mi-e frică) C-ai să mă pedepsești mai înainte chiar de Dumnezeu (Dumnezeu) Eu, frate drag, sunt bine-acum și-ai mei sunt bine Am fete mari de-acuma, ce țin mult la mine Am două fete scumpe și pline de viață, Deștepte foc, se vede asta-n a lor față Cea mare s-a născut în anul când te-ai dus E dulce, tandră, scumpă... și multe-ar fi de spus Îi place să cânte ca și tine și sper să moștenească Al tău talent și când o să mai crească O sănvețe-ncet să cânte la pian, Să se amelioreze bine an de an, Să cânte bine ceea ce tu ai compus Când ai fost poate bucuros sau poate când ai plâns (Când ai fost poate bucuros... Sau poate când ai plâns...) Că mi te văd în față, așa de slab și supărat, (Ohhhhh) Luptându-te cu greul, cu grijile, neîncetat. Regret acum, mă doare și mi-e frică tot mereu, (Mă doare și mi-e frică) C-ai să mă pedepsești mai înainte chiar de Dumnezeu (Dumnezeu) Să cânte ceea ce tu ai compus Să te cunoască lumea chiar dacă nu mai ești cu noi, Să realizeze ele ce n-am putut noi doi. Mi-e frică, frate dragă, îmi este tare frică De Dumnezeu, ce o să-mi facă și ceea ce-o să-mi zică. În ziua-n care am să-I explic de ce, Nu am făcut mai multe, mai bune și mai repede, (Mai am o fată, frate dragă și să știi, Că este o frumoasă și de la tine-a moștenit ochii) Sunt un albastru ca al tău, frumos și clar, O bucurie când îi vezi, amestecată cu amar, Mi-ar fi plăcut să le cunoști pe amândouă Și să te joci cu ele, să ne arăți puțin și nouă Din marele talent al tău și să ne cânți ceva, Să ne ridici în slăvi și bucuri inima, Mi-e dor de tine, frate, mi-e foarte dor de tine Și îmi aduc aminte când încă mai erai cu mine Cântam din gură și chitare și-amândoi părinții Plângeau de bucurie și ne vedeau cu ochii minții În alte ipostaze și cu un alt avânt, Nu unul dus în lume și altul în pământ. Că mi te văd în față, așa de slab și supărat, (Ohhhhh) Luptându-te cu greul, cu grijile, neîncetat. Regret acum, mă doare și mi-e frică tot mereu, (Mă doare și mi-e frică) C-ai să mă pedepsești mai înainte chiar de Dumnezeu (Dumnezeu) Mi-e dor de tine mult și-am plâns făr' ca să știe Și m-am scuns într-una de fosta mea soție, Mi-e frică de atunci de când te-ai dus departe, Mi-e frică și de umbra-mi, mi-e frică să n-am parte De mult mai multă frică, de multă întristare, Să mă lovească soarta, să doară și mai tare. Te rog din suflet, frate,de-o fi ca să plătesc Să mă lovești pe mine, accept, nu mă feresc . Le merit toate celea, ce-ai să vrei să-mi faci, Nu mă certa, lovește, de vrei să te descarci, Lovește-mă pe mine, pe alți' să nu-ndrăznești Pe cei ce îmi sunt dragi, te rog, să îi păzești Că mi te văd în față, așa de slab și supărat, (Ohhhhh) Luptându-te cu greul, cu grijile, neîncetat. Regret acum, mă doare și mi-e frică tot mereu, (Mă doare și mi-e frică) C-ai să mă pedepsești mai înainte chiar de Dumnezeu (Dumnezeu) Și de vei vrea cândva să vin acol' la tine Dă-mi doar răgazul să mă prepar cum se cuvine Să-mi las copiii-n pace, să nu mă plângă tare Să-și amintească doar de dragostea-mi cea mare Să-mi crească fetele ca lumea și să le văd zburând Și să le văd pe toate dansând, scriind, cântând Și mama noastră dragă să-ncerce să se odihnească Un pic de bucurie să aibă și să mai trăiască Și-apoi când toate fi-vor rânduite, frumos, la locul lor Pleca-voi lângă tine, acolo, pe același nor Și vom privi duios, în jos la cei ce am iubit I-am bucurat sau poate-au plâns și-au suferit Dar până atunci, frate, te voi avea mereu în gând La revedere, frate, sau... poate pe curând!