Învață-mă, tăcând...

Hai, uită-te cât e de toamnă, iară Departe-i vara, a intrat în post A intrat în post Tăcerile mă știu pe dinafară Iubirea mă recită pe de rost Da pe de rost Și nu uita că toamna ne compune În partituri de brume și frământ Da eu frământ Viori de frunze cu cicori pe strune Și dirijori cu frunțile de vânt Frunțile de vânt Hai, spune-i toamnei că e primăvară Și fă-o să te creadă c-ar fi fost Și-nvață-mă, tăcând, pe dinafară Iubirea mea te știe pe de rost Să-nnobilăm țărânele cu macii Crescuți în templul ce-l zidim mereu Ce-l zidim mereu Când cu iubire, alungând toți vracii De mână, azi, ne ține Dumnezeu Ne ține Dumnezeu Și toamnele iubesc și mai visează La verile-nfloririlor ce-am fost Da noi ce-am fost Când iernile ce ne reinventează Prin dragoste afla-și-vor adăpost Afla-și-vor adăpost Hai, spune-i toamnei că e primăvară Și fă-o să te creadă c-ar fi fost Și-nvață-mă, tăcând, pe dinafară Iubirea mea te știe pe de rost Hai, spune-i toamnei că e primăvară Și fă-o să te creadă c-ar fi fost Și-nvață-mă, tăcând, pe dinafară Iubirea mea te știe Iubirea mea te știe Iubirea mea te știe Iubirea mea te știe pe de rost