Călător între două lumi

În noaptea asta n-am putut Să vin, să te mai țin de mână Că a trecut prin noi, un vânt Stârnit de razele de lună Și m-a purtat în cer și iad Am fost iubire și blestem Am fost prin alte lumi nomad Și-am scris acolo un poem În care dragostea mi-a fost Smulsă din carnea mea, de tot Un țipăt lung, ca de cocor M-a dus pe aripi, draga mea Și-am rătăcit după un nor Să fiu și lacrimă, și stea Și m-a purtat în cer și iad Și-am fost durerii adăpost Și-am fost așa... cum nu mai pot Sunt fulgul ce-a venit tăcut Din alte zodii spațiale Îngenuncheat cu un sărut La poarta lacrimilor tale În noaptea asta n-am putut Să vin, să te mai țin de mână Că a trecut prin noi, un vânt Stârnit de razele de lună Și m-a purtat în cer și iad