Opriți această frunză

Atunci când cade frunza pornită să răstoarne Întreaga roată a lumii şi fiecare pom O simt că mi se rupe din sânge şi din carne Şi mi se face milă de lume şi de om Şi mi se face milă de mine şi de tine Şi frunza care cade mă-nebuneşte iar Şi-apoi de-atâtea lacrimi îmi e puțin mai bine Şi mi se desfrunzeşte pe trup un calendar Opriți pe creangă frunza, destul cu-atâta toamnă Destul cu-atâta ceață şi oameni neciteți Opriți această frunză de foc ce mă condamnă Să ştiu măsura scurtei mele vieți Să ştiu măsura scurtei mele vieți Şi nu se mai întâmplă nimic din cele sfinte Doar frunza care cade în dulce hodoronc Şi nu mai am putere şi nu mai am cuvinte Şi fiecare fibră răsună ca un gong Opriți pe creangă frunza, destul cu-atâta toamnă Destul cu-atâta ceață şi oameni neciteți Opriți această frunză de foc ce mă condamnă Să ştiu măsura scurtei mele vieți Opriți pe creangă frunza, destul cu-atâta toamnă Destul cu-atâta ceață şi oameni neciteți Opriți această frunză de foc ce mă condamnă Să ştiu măsura scurtei mele vieți Să ştiu măsura scurtei mele vieți Să ştiu măsura scurtei mele vieți