STRAZI

Strada nu doarme, strada așteaptă Să mai schimbe înc-un cântec de sirenă-n șoaptă Între râuri de ciment și cutii 'nalte de piatră Clipiri de neon luminează prima treaptă Coboară să vezi trupu de beton și fier Cablurile-s vene poartă pulsu-n eter Peste canale intestine sub arcadele oase Trotuarele epiderma pentru tălpile roase Şi corpu ăsta slut, mut, de o frumusețe gri E o casă de scântei care apun cât ai clipi Desprinși din vatră sacră bătrâni copii Scriu poemul personal cu verbu a trai Pe liniile de riduri catrene cu-epitete În aval de epigrame zâmbind între regrete Pictează rimă albă-n lupta contra timpului Da' ultimu cuvânt stă pe limba ceasului Nu lasă pe oricine-n universu tău, strigă! Dac-ajung să scrie unii versu tău strică Apă și ulei, separă-te de clică Te-aplaudă din clești vezi crabii cum se-agită Ai stofa diferită ei poartă doar pică Ieși din butoi lasă-n spate lumea mică Împlinește-ți potențialul treci prin frică Tu-ai o pungă cu sertare, bagaju te complică Cine nu inspiră, expiră, la o adică Bate pasu aritmic ține viermele în ceață Coroana e în față ai cuvantu meu învață Ozymandias, nici un cuget n-o să nege Nisipu curge pentru toți la fel clipa e lege Înțelege, fie că ești pleb sau că ești rege Timpu-i o boală paradoxal de rece Doare tot mai tare pe măsură ce-ți trece