Rosu Prjple

Dincolo de limita de dincolo de ultima frontieră Într-un curcubeu pe tetieră balăcindu-se în absolut Cu soli roșii purpurii crescuți din capăt în capăt Trecând de negru, albul e temut mai mult Se vede din depărtare Știu că doare, nu-i posibil Și ce n-are nu-i sensibil Lucruri rare, uităm care Simte fiorul cum arde E serbare, măști, penibil Sunt sedat, indescriptibil Nu e deloc cumsecade E începutul sunt maimuțe roz, se urcă În tot calcă pe picioare orice cozi derută Când se cațără pe calapod neîntrerupt Se rup și cerurile când pe sus perucă Și-n somn adamant debut Struțocămilă 5 cocoașe, omul ca din fulger plânge Se coboară pe țărână strânge arbore de brânze El e dincolo de trup, el este budistul cu ulcer Strălucesc făr greutate, o multitudine de gâze Umplut văzduhul de lumină polii aurorii Protectorii de la tihnă, ei sunt vestitorii Știu că zic aceleași lucruri efectul licorii Fără de odihnă leacuri provizorii E o torpilă, nevăzută, nesimțită colapsul Și meningita tot mai jos ca de-o capsulă Încetinit neîncetat și menținut el e balansul Dezvoltat și înțepenit și scos din bulă Ne-nsemnat, tot ce contează E că-mi pasă-nseninat, în paranteză La pătrat, în antiteză sau palat Sinestezie de extincții să fii bază Nu sunt acid, să fii pază Facem pașii, antistatic turbulent Atac letargic opulent sigur e magic Umplut văzduhul de lumină polii aurorii Protectorii de la tihnă, ei sunt vestitorii Știu că zic aceleași lucruri efectul licorii Fără de odihnă leacuri provizorii Haide coboară un pic mai jos nu-nțeleg muritorii E totul prea brutal pe dos se opresc funcții motorii Toarnă pelicula din sine păpuși regizorii Și producătorii produs de la pizmă