ORFAN

Uite cum străzile-s reci și viața-i dură Orfan în România, tăcerea-i mură Metafore adânci, cuvinte ce-njunghie-n tăcere În inima nopții, mă scurg, vai de zilele mele Am crescut pe drumuri, fără mamă, fără tată Destin frânt, viața mi-e o piesă jucată Fiecare zi e o scenă de suferință În jungla de beton, sunt doar o umbră în existență 俺の心は迷子のまま Lacrimi rătăcite, oare unde e karma? Fără dragoste, fără speranță Fără cineva să-mi dea o șansă Drumul mă-nvăluie-n întuneric Lupt să supraviețuiesc, fără strigătul isteric 夜の闇の中で光を探す În bezna nopții caut lumina, să mă simt stăpân pe casă Fără adăpost, fără alinare Doar dorința de-a trăi, de-a găsi răsuflare N-am avut un loc al meu, doar un colț de drum Visuri spulberate și gânduri de scrum În orfelinatul cerului, am învățat cum se trăiește Într-o lume dură, unde doar durerea răzbește Lumea mă privește, dar nu mă vede Sunt doar un copil, pierdut în linii și zăbrele Străzi înghețate, suflet abandonat Lupt să trăiesc, fac ceva pe stat Cu ochii pe pereți, în lume caut răbdare Vezi să nu-mi faci zile fripte că te bag la răcoare Privesc în oglindă, văd un chip pustiit Cu ochi de copil, de destin amăgit 静けさに答えを探して Lupt cu demonii mei, în fiecare noapte Căutând un răspuns, în tăcerea ce frânge și arde N-am avut povești, doar circumstanțe Mii de vise frânte, port o greutate Am învățat să mă ridic, din praf și din noroi Cu fiecare pas, lupt cu fantomele voi În umbrele orașului mi-am găsit educație Dar tot vorbesc ca un bou, uite stau la fel 熱い! ...永遠に立ち上がり、影を追い払う Străzi înghețate, suflet abandonat Lupt să trăiesc, fac ceva pe stat Cu ochii pe pereți, în lume caut răbdare Vezi să nu-mi faci zile fripte că te bag la răcoare Mă trezesc în fiecare zi să mă lupt cu cuvinte În inima nopții, găsesc lumina 夜の心で光を見つける Cu fiecare vers, îmi rescriu destinul Ca om, ca frate, ca mine—ca al cuiva fiu