Aripile

Simptomul unui vis tranzitiv ca raza-x Nu se poate ști exact decât prin acest context Eu atribui sens și după reflex mai aprind un bec Neatins de drama timpului ca un sărut vechi În speță mă înghesui în luxul suficienței Îl mențin și îl cuprind din toate părțile Disprețuiesc ideea de a fi pe plac ori N-am nevoie de zgomot și nici de martori Să fii ceva e simplu, dar atingerea e timpul Inconștientu-i dependența de relicve Eu iubesc atipic tolerez ordinea zilei autistic N-am vise de poet dar mă trezesc în mod artistic Vorbesc cu mine la persoana 3-a mă aud Cineva discută viitorul nostru la trecut Deci sensul de "Eu", nu are-același sens mereu Uneori eu nu sunt eu și mă împac cu asta greu Incursiune EGO în versiunea sa inițială Parțial dimensiune materială, spațială, temporală sau morală Există oare ceva pe deplin după spoială? Sau totul i-o croială? Speranța e o recidivă în stofa ei Sub forma unui mecanism de sentimente grohăie E! Un hazard de toată frumusețea Bagă antisentiment grosolan cu tandrețe A se'nțelege: Cu absența legii Desconsider gravitația atunci când decid Ar trebui să fiu un mare junker Vecin cu viciu în amor de tango Din fericire visez mult și fără Dar nimic nu vindecă mai bine decât adevărul De'aia nu-mi promite, Hai să trăim și vom vedea Care-i sensul imperfecțiunii de fapt Neglijez altitudinea, până se termină Strig: "Ruină, ruină, Te astup cu inima!" Am aripile prea mari, Nu mă blama Undeva mai umblă teama, ia seama Fluturi împânziți neglijează adăpostul Eu ca un păianjen cosmopolit stau în dosul Unei lumi suspendate de concluzii puerile Mă amuz până la refuz cu zâmbetul obtuz... termină' împ Mângâierea e un joc demodat Din somnul nostru convențional Și din acest snobism murdar M-am înfiripat