E vina ta (in duet cu Adrian Daminescu) (Live Festivalul Mamaia 1991)

Oricine ai fi acum în mintea mea Nu poți să-mi ceri să-mi judec inima Eu te-am iubit cândva mai mult decât viața mea Nici un regret nu văd în ochii Cum să le cer Să-ți amintească ei de ziua când păreau doua fântâni și noi stăpâni E vina ta, unde-am ajuns de-atâta vreme, unde-am rămas Tot ce-a fost scris de-acum s-a șters Nu pot să cred că m-am temut cândva Să nu te pierd E vina ta Nici un păcat nu pare azi mai greu Decât să-mi stingi în cer soarele meu Să rătăcim străini, fără lumini, tot mereu Ne-a mai rămas o cale înapoi, s-o căutam Până vom da de noi, ca două rădăcini, să rătăcim la nesfârșit E vina ta Ca nu mai am nici o putere să pot ierta Orgoliul tău e fără leac Te-ai răzbunat cu vorbe de-mprumut E vina ta ca m-a durut E vina ta (e vina mea), unde-am ajuns de-atâta vreme, unde-am rămas Tot ce-a fost scris de-acum s-a șters Nu pot să cred că m-am temut cândva Dar să te pierd Oricum nu aș vrea