A venit demult de Sus

1. A venit, de mult, de sus Păstorul cel bun, Iisus, /: Şi prin lume a umblat Oi pierdute a căutat :/ 2. Să le ducă la izvoare, Ca de sete să nu moară; /: Uşa le-a deschis să iasă La păşunea cea aleasă. :/ 3. Dar oile n-ascultau; Cu capul se repezeau, /: Cu coarnele L-au împuns Şi, în coastă, L-au străpuns :/ 4. De-a curs apă şi mult sânge; Cerul a-nceput a plânge... /: Soarele s-a-ntunecat, Luna-n sânge s-a schimbat. :/ 5. Acum, El e dus din lume Să afle la oi păşune /: Şi poruncă a lăsat Oilor ce-au păşunat :/ 6. Oile să se-mpreune, Laolaltă să se-adune, /: Lupul să nu le mănânce, Tâlharul să nu le strice. :/ 7. Păstorul cel blând şi bun, În ceruri, e dus acum, /: Dar, peste puţina vreme, Vine iarăşi să le cheme, :/ 8. Să le ducă-ntr-o grădină Unde vor avea odihnă. /: Acolo-n pace vor fi, Mai mult nu vor flămânzi, :/ 9. Nici nu vor mai rătăci, Căci Domnul le va păzi /: Şi vor fi, în viitor, Doar o turmă şi-un Păstor. :/