Iadul Personal

Sufletul meu plânge chinuit pierdut sub măști Eu cred că fericirea e făcută pentru proști Și am o foame de iubire încă din copilărie Ce-am încercat s-o potolesc cu vicii și tărie Sunt singur pe pământ, nimeni vreodată pe aproape Să-mi ia din suferință, de durere să mă scape Depresia e grea dar ce mă doare cel mai rău Că mă simt cel mai singur cu oameni în jurul meu Dar unde este pacea de care-mi vorbeai, unde-i iubirea Unde este acel înger ce mi-a promis fericirea? Când la opt ani cu ochii-n lacrimi, deja sătul de zile Am luat în calcul un final într-un pumn de pastile Un tablou trist ce l-am pictat de când eram un copilaș Ce m-a oprit nu-mi amintesc poate că am fost doar laș Sau poate un înger păzitor a coborat și m-a salvat Dintr-un abis adânc ce fericirea mi-a furat Iartă-mă tată, poate n-am fost ce ai sperat Mamă îmi pare rău dacă prea des te-am supărat Mai naște-mă o dată vreau s-o luăm de la-nceput Vreau sa nu mai pierd nimic din tot ce am pierdut De data asta vreau și sora mea ca să se nască Să fim toți împreună o familie frumoasă În fiecare seară tu să ne citești povești Apoi să ne șoptești Poți să fii ce-ți dorești Tată te rog când mai greșesc tu să nu mă mai cerți Să mă înveți, să mă susții, mereu să mă îndrepți Când voi fii iar copil să-mi cumperi multe jucării Să-mi iei și-un balon ieftin să-l bat cu alți copii Să îmi arăți tot ce înseamnă să fii un bărbat Iar când mi-o fi mai greu, tu să-mi fii un aliat Să ne ocrotești, să ne iubești, să fim în siguranță Să-mi colorezi norii pe cer indiferent de nuanță Dacă speranța moare ultima poate sunt mort Am obosit să mă tot lupt nu pot să mai suport Alături am un înger cu păr lung și aripi rupte Cu sabia de foc și cicatrici din mii de lupte Spune o rugăciune, se închină, se ridică Mă uit în ochii lui și zăresc o urmă de frică Pare să se teamă că a fost abandonat Acum plouă cu smoală dintr-un nor întunecat Mă privește din nou și-mi spune n-am să te las la greu Ridică sabia și mă apară cum a făcut mereu Sunt pregătit sau nu începe acum o nouă luptă Vad șerpi înaripați care din suflete se înfruptă Nu mai cred în speranță nu mai cred nici în salvare Nu pot sa cred că-n viața mea găsesc vreo alinare Captiv pe lumea asta, prins într-un costum carnal Eu m-am născut să sufăr - în iadul personal Poate că și tu duci o luptă interioară Poate că te simți singur, abandonat Simți că nimeni nu te înțelege iar viața nu are sens Vreau să știi ca nu ești singur, sunt alături de tine