Arme Si Flori

Cerul e negru și singurul lucru rămas îmi e ploaia Simt că e timpul să văd și lumină, îmi caut calea Unde ești Soare, oare? Inima doare, moare Sufletul meu nu mai poate, nu, vrea alinare Îmi e greu, nu-s eu, și vreau să-mi aduc aminte Să iubesc, să trăiesc și să nu pun preț pe cuvinte Că vorbele chiar dor, pot să distrugă tot Și ca într-un război, sunt arme, sunt și flori Nu mai vreau, nu mai vreau să fug Vreau să dispar de tot, ca să-mi găsesc un loc Și să fiu ferit de ploi, ca să zâmbesc apoi Eu nu am renunțat la mine pentru voi Nu mai vreau, vreau să dispar de tot Nu mai vreau, vreau să dispar de tot Nu mai vreau, vreau să dispar Nu mai vreau să fug Nu mai vreau să fug Nu mai pot să fiu un prizonier căutând evadare Am învățat că dacă ma doare, mă face mai tare Cu inima mare, oare? Am o scăpare care S-aducă în viață culoare, da! Am alinare Nu mi-e greu, sunt eu și da mi-am adus aminte Să iubesc, să trăiesc și să pun iubire în cuvinte Chiar de vorbele dor, pot să unească tot Și că după război, au rămas doar flori Nu mai vreau, nu mai vreau să fug Vreau să dispar de tot, ca să-mi găsesc un loc Și să fiu ferit de ploi, ca să zâmbesc apoi Eu nu am renunțat la mine pentru voi Nu, nu, nu mai vreau Nu mai vreau, vreau să dispar de tot Nu mai vreau, vreau să dispar de tot Nu mai vreau, vreau să dispar Nu mai vreau să fug Nu mai vreau să fug Nu mai vreau, vreau să dispar de tot Nu mai vreau, vreau să dispar de tot Nu mai vreau, vreau să dispar Nu mai vreau să fug Nu mai vreau să fug