La Adio Tu

Se află litere și farduri, Și niște munți sunt între noi, Dosare-nchise, triste garduri, Și nici n-o să mai vii-napoi. În pragul iernii absolute, Sărută-mi tâmpla albă, hai, Și-apoi scufundă-te și du-te În orizontul altui grai. (R:) Nici nu pot nimic să-ți spun; Pe curând sau rămas bun? Apăru... numai nu... La adio - tu!1 De ce să-ți spun la revedere? N-aș mai avea niciun motiv, Adio drepturile-și cere Că te-am pierdut definitiv. Și de mine pân' la tine Cuvântul însuși va-ngheța, Nici să te strig nu știu prea bine, Iubita mea, pierduta mea. (R: ... ) Când te-am văzut ultima oară, Știai și tu, plângeai și tu, Și ai plecat cu tot cu gară, Nici tren nu mai există, nu. Eu m-am întors încă o dată, Voiam să vin pe urma ta, Dar unde-i linia ferată? Parcă a luat-o cineva. (R: ... ) Eu ți-aș mai spune amănunte, Destinul de-aș putea să-l schimb, Iubita mea de peste munte, Iubita mea de peste timp. Pe cea de-atunci n-o voi găsi-o, Și eu acela am murit, Sub cinic, nuclear adio, Noi, bietul cuplu pârjolit.